Documentele electronice transmise spre publicare trebuie să întrunească următoarele caracteristici tehnice:
– format Word: .doc, .docx, .rtf;
– dimensiune pagină: standard A4 (21 x 29,7 cm);
– oglindă pagină: 3 cm stânga, 2 cm sus/jos/dreapta;
– font: Times New Roman, cu semnele diacritice specifice alfabetului limbii române;
Nu vor fi acceptate textele culese fără diacritice!
Pentru alte tipuri de caractere, autorii sunt rugaţi să folosească fonturi Unicode (de exemplu: Galatia SIL, pentru greacă; Ezra SIL, pentru ebraică).
– dimensiuni font: 11 puncte pentru text, 9 puncte pentru citate, 9 puncte pentru enumerări, 9 puncte pentru notele de subsol;
– formatare text note subsol: dimensiunea literei: 9 puncte, aliniere stânga-dreapta, fără alineat;
– formatare titluri capitole: bold, fără capitale şi fără italic sau subliniere, aliniere stânga, fără alineat;
– formatare titluri subcapitole: cu italice, fără CAPITALE, fără bold sau subliniere, aliniere stânga, fără alineat.
- Numerotarea paginilor
Paginile vor fi numerotate cu litere arabe (coloncifru). Coloncifrul se plasează în spaţiul liber din partea de jos a paginii, centrat (butonul Insert → Page number → bottom of page, centered).
- Forme de evidenţiere în text
Nu se va abuza de evidenţieri!
Aldinele (bold) se vor folosi doar pentru scrierea titlurilor capitolelor.
Cursivele (italice) se vor folosi pentru evidenţierea titlurilor diviziunilor/subdiviziunilor, când se redau titlurile operelor (volume şi reviste), când autorul doreşte să evidenţieze un termen/sintagmă fundamentală pentru argumentaţia sa şi când sunt inserate într-un text citat. De asemenea, rezumatul va fi scris cu litere cursive. În rest, materialul conţine numai caractere drepte (de rând).
- Autorii trebuie să împartă textul în paragrafe compacte, care, la rândul lor, să fie distribuite în:
– capitole (titlurile întotdeauna cu literă bold),
– subcapitole (titlurile întotdeauna cu literă cursivă) şi
– sub-subcapitole (titlurile întotdeauna cu literă cursivă, ataşate primului paragraf al subdiviziunii respective, de care se delimitează printr-un punct).
Paragrafele formate dintr-una sau două fraze nu trebuie să constituie decât o situaţie excepţională.
De asemenea, recomandăm ca subdiviziunile studiului (capitole, subcapitole, sub-subcapitole) să nu se încheie cu un citat care să solicite formatare specială (= citat cu o lungime mai mare de 3 rânduri).
- Citarea
Preluarea identică a unei fraze sau paragraf de la alţi autori va fi semnalată prin ghilimele de tipul „…” şi prin inserarea, în mod obligatoriu, a unei note infrapaginale în care să se indice autorul, titlul sursei citate, editura, locul apariţiei, anul editării, pagina din sursa utilizată. Este absolut necesară introducerea unei referinţe bibliografice şi în situaţia parafrazării sau rezumării ideilor altor autori. Eludarea acestor norme etice poartă numele de plagiat.
În privinţa inserării citatelor, Redacţia Studii Teologice recomandă:
– dacă un citat este mai lung de trei rânduri dactilografiate, acesta va fi pus în evidenţă într-un paragraf distinct cu o formatare specială (vezi datele tehnice prezentate mai sus);
– dacă un citat nu depăşeşte două-trei rânduri, rămâne încorporat paragrafului din care face parte, între ghilimele şi fără formatare specială;
– atunci când se întâlneşte situaţia citat în citat, vor fi folosite ambele tipuri de ghilimele: «… „…”…», respectiv: „..«…»….”, pentru citatele din izvoare, respectiv lucrări de specialitate.
Pentru a fi asigurată fidelitatea citatelor, recomandăm:
– semnalarea de elipsă, prin inserarea a trei puncte de suspensie pentru partea omisă: …;
– marcarea interpolărilor, clarificărilor şi specificărilor autorilor între paranteze de tipul: [ ], însoţite de menţiunea [__, n. ns.]; în cazul sublinierii cu italice a unor cuvinte din interiorul unui citat, se va introduce menţiunea [___, subl. ns.]; dacă citatul preluat conţine cuvinte subliniate cu italice, acestea vor fi păstrate ca atare, autorul studiului introducând menţiunea: [___, subl. a.];
– marcarea întregirii textului între paranteze ascuţite: < >;
– semnalarea unei erori evidente a autorului citat: [sic!].
În text, trimiterile la notele de subsol nu vor fi aşezate niciodată după următoarele semne de punctuaţie – punct (.3), punct şi virgulă (;3), virgulă (,3), ci întotdeauna imediat după ultimul cuvânt, fără spaţiu alb (blanc) şi înaintea semnelor de punctuaţie respective, iar în cazul citărilor cu ghilimele, imediat după acestea. Iată câteva exemple: …credinţă3. / „…credinţă”3. / …credinţă?3, „…credinţă!”3.
- Aparatul critic
Notele de subsol vor fi inserate în mod automat din editorul de texte (prin folosirea butonului References, → Insert Footnote sau prin apăsarea concomitentă a tastelor Ctrl + Alt + F).
Nu se admite introducerea manuală a acestora. Vor fi retransmise autorilor şi textele având notele la final.
Referinţele bibliografice şi completările la text considerate necesare se vor face exclusiv în aparatul critic, prin note de subsol numerotate cu cifre arabe consecutive (evitând reluarea numerotării de la 1 pentru fiecare pagină sau fiecare secţiune), scrise cu o interlinie de 1 punct.
Toate notele menţionate pe o pagină trebuie să se regăsească în subsolul paginii respective.
În situaţia în care autorul doreşte să semnaleze cititorului literatură suplimentară privind un aspect tratat, recomandăm ca enumerarea titlurilor respective să fie precedată de exprimări de tipul: „Cu privire la acest aspect, vezi şi: …..”.
- Abstract, rezumat, keywords
Fiecare studiu trebuie precedat de un Abstract și de 5 cuvinte-cheie (Keywords), în limba engleză. La finalul studiului, va fi adăugat un rezumat (Summary). Rezumatul va fi redactat în limba română, în cazul unui studiu scris într-o limbă de circulație internațională. În cazul în care studiul este redactat în limba română, rezumatul va fi în engleză.
Abstractul, având dimensiunea de 15-20 de rânduri, prezintă premisele analizării temei respective, raportarea la bibliografia existentă, modalităţile de lucru/metoda folosită, concluziile cercetării, elementele de noutate.
În rezumat se prezintă esenţialul argumentării şi rezultatele cercetării întreprinse.
Dimensiunea rezumatului trebuie să fie direct proporţională cu dimensiunea studiului. Dimensiunea rezumatului se calculează astfel:
| Dimensiunea studiului
[format standard Studii Teologice] |
Dimensiunea rezumatului | Dimensiunea fontului,
alte specificaţii |
| 1-15 pp. | 1 p. | 9 puncte, caractere italice |
| 15-30 pp. | 1,5 pp. | 9 puncte, caractere italice |
| 30-45 pp. | 2 pp. | 9 puncte, caractere italice |
| 45-60 pp. | 2,5 pp. | 9 puncte, caractere italice |
Abstractul, rezumatul şi prezentarea autorului/autorilor vor fi scrise la modul impersonal, neutru, iar nu personal, subiectiv (la persoana I). Exprimări de tipul: „în partea a doua a textului am făcut o analiză…” se vor înlocui cu formulări precum: „autorul propune în partea a doua a studiului o analiză…”.
În cadrul abstractului şi al rezumatului nu se face niciodată dispunerea textului pe paragrafe.
De asemenea, în abstract şi în rezumat, nu se recomandă inserarea citatelor, care trebuie însoţite, în mod obligatoriu, de note infrapaginale.
- Scurtă prezentare a autorului (însoţeşte CV-ul acestuia)
Prezentarea va fi preluată la rubrica „Colaboratorii acestui număr” în numărul revistei în care va apărea textul respectivului autor. Această prezentare va avea următoarea structură:
Prenume Nume (anul naşterii, sub forma: n. 19…), treapta clericală, gradul didactic (asistent universitar, lector universitar, conferenţiar universitar, profesor universitar) sau de cercetare (asistent de cercetare, cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific gradul III, cercetător ştiinţific gradul II şi cercetător ştiinţific gradul I, profesor în învăţământul preuniversitar), titlul ştiinţific, instituţia angajatoare (Facultate/Institut de cercetare), alte posturi didactice şi de cercetare deţinute, afilierea la societăţi ştiinţifice interne şi internaţionale; domenii de cercetare/competenţă; cele mai relevante contribuţii ştiinţifice: 3-5 titluri; date de contact: e–mail.
Această prezentare a autorului trebuie alcătuită pe un ton neutru, sobru, impersonal (la persoana a III-a).
- Prescurtările folosite sunt următoarele: cca (circa), cf. (confer = compară), coord. (coordonator, coordonatori), e.g. (exempli gratia, de exemplu), et al. (et alii, şi alţi autori), etc. (şi celelalte), f. (fila), ff. (filele), i.e. (id est, adică), infra (mai jos), î.Hr./d.Hr., ms. (manuscris), mss. (manuscrise), n. (nota), n.a. (nota autorului), n. ns. (nota noastră), nr. (numărul, numerele), p. (pagina), pp. (paginile), passim (în mai multe locuri), r(format indice, recto), s.a. (sine anno), s.l. (sine loco), s.v. (sub voce), sec. (secolul), sq./sqq. (sequens, şi pagina/paginile următoare), subl. a (sublinierea autorului), subl. ns. (sublinierea noastră), supra (mai sus), ş.a. (şi alţii), şi urm. (şi următoarele), trad. (traducere), v(format indice, verso), vol. (volumul).
Lunile anului vor fi abreviate în felul următor: ian., febr., mart., april., mai, iun., iul. aug., sept., oct., nov., dec.
Titlul de Sfânt va preceda numele Sfinţilor Părinţi sub o formă abreviată („Sf.”), dacă numele propriu este însoţit de un epitet/calificativ (ex: cel Mare, Mărturisitorul, Noul Teolog, Sirul etc.), sau neabreviată („Sfântul”), dacă numele nu este însoţit de un alt element de identificare. Astfel, numele Sfinţilor Părinţi vor fi menţionate astfel: Sf. Ioan Gură de Aur, dar Sfântul Ioan, Sf. Ap. Ioan, dar Apostolul Ioan/Sfântul Ioan, Fericitul Augustin etc. Excepţie face indicaţia bibliografică, în care se va folosi exclusiv abrevierea titlului de Sfânt: Sf. Grigorie Teologul, Cuvântarea I la Sfintele Paşti, p. _.
Alte prescurtări nu vor fi folosite nici în textul propriu-zis, nici în aparatul de subsol.
- Alte recomandări pentru autorii textelor în limba română:
– numele patriarhilor, papilor şi suveranilor va fi însoţit întotdeauna de numeralul ordinal: Martin al IV-lea, Ioan al VIII-lea, Manuel al II-lea etc.;
– se scriu cu majuscule marile epoci istorice, curentele cultural-artistice şi evenimentele istorice majore (Antichitate, Ev Mediu, Renaştere, Iluminism, Războiul de 100 de Ani, al Doilea Război Mondial etc.), denumirile de instituţii (Academia Română, Biserica Catolică etc.), manifestările ştiinţifice, culturale, artistice şi politice (Adunarea Tinerilor Ortodocşi din Europa) şi sărbătorile religioase şi laice (Duminica Tomei, Schimbarea la Faţă, 1 Decembrie etc.);
– nu se scriu cu italice denumirile de instituţii (École Normale Supérieure, Centre National de Recherche Scientifique, Presses Universitaires de France, New Europe College);
– blancul (absenţa oricărui semn, spaţiul alb) nu precedă, în general, semnele de punctuaţie, dar le urmează; aşadar, înainte de virgulă [,], punct [.], semn de întrebare [?] şi de exclamare [!], punct şi virgulă [;], două puncte [:] nu se introduce un blanc, dar se inserează un blanc după virgulă [,], punct [.], semn de întrebare [?] şi de exclamare [!], punct şi virgulă [;], două puncte [:];
– nu se introduce blancul după punct [.] şi după virgulă [,] în cazul numerelor cu zecimale; după două puncte [:], în cazul fracţiilor; după linia de unire [-], în cazul numelor proprii şi al cuvintelor compuse, în citarea studiilor şi articolelor (când se indică paginile între care acestea figurează, e.g.: „pp. 45-56”) şi atunci când se specifică durata vieţii unui autor (de exemplu: „Mihai Eminescu (1850-1889)….”);
– nu se inserează blanc după punctul care separă iniţialele prenumelor unei persoane (J.F. Kennedy), nici în situaţia în care punctul separă iniţiala prenumelui de iniţiala prenumelui tatălui persoanei respective (P.P. Panaitescu) sau după numele lunilor anului abreviate şi unite prin cratimă (ian.-apr. …).;
– înainte şi după folosirea liniei de pauză se introduce un blanc;
– înainte şi după cratimă nu se va folosi niciodată blancul;
– punctele de suspensie […] nu vor fi nici urmate, nici precedate de un blanc;
– acest semn grafic – † – care poate însoţi un nume propriu, indicând calitatea de ierarh a persoanei respective, sau poate preceda o dată, indicând mutarea la Domnul la data respectivă, nu va fi urmată niciodată de blanc;
– parantezele rotunde sunt lipite de textul pe care-l cuprind, însă, în mod obligatoriu, sunt precedate şi urmate de câte un blanc: … (credinţă) …;
– nu se introduce blancul după deschiderea ghilimelelor şi înainte de închiderea lor; ghilimelele vor fi întotdeauna lipite de text: „credinţă”, «credinţă»;
– croşetele/parantezele drepte [] se utilizează alternativ cu parantezele rotunde, în special în situaţia de paranteză în paranteză;
– nu se recomandă folosirea apostrofului, care marchează: 1) absenţa unor sunete, 2) lipsa cifrelor care indică ani: „21 februarie ’99”, „prin anii ’90”;
– semnele de punctuaţie nu vor fi niciodată redactate cu italice (cursive); această situaţie este frecventă dacă semnul grafic respectiv este precedat de cuvinte evidenţiate cu italice; cea mai întâlnită situaţie este aceea a virgulei care urmează unui titlu/subtitlu (întotdeauna redat în cursive) într-o indicaţie bibliografică;
– citatele nu se evidenţiază cu italice; în mod excepţional, autorul poate introduce italice pentru a sublinia un cuvânt/o sintagmă, marcând această intervenţie în text prin introducerea menţiunii: [___, subl. ns.], sau poate prelua un cuvânt/cuvinte cu italice din textul sursă, în acest caz făcând menţiunea: [___, subl. a.];
– când se foloseşte bara oblică [/] ca semn grafic, separând variantele, pentru a nu se crea dificultăţi la turnarea textului în machetă, recomandăm introducerea unui spaţiu liber (blanc) înainte şi după bara oblică [ / ]: „de aici / de aci”; „de-aici / de-aci”.
– înainte de „etc.” nu se pune niciodată virgulă;
– în cadrul citatelor mai lungi şi al notelor de subsol nu se recomandă dispunerea textului în paragrafe;
– după titluri nu se pune punct; regula este valabilă şi pentru titlurile de capitole şi subcapitole; excepţie fac titlurile urmate de subtitluri (de ex.: Iconoclasmul bizantin. O istorie teologică) şi titlurile sub-subcapitolelor care sunt ataşate primului paragraf al subdiviziunii respective, de acesta fiind separate printr-un punct;
– cuvintele străine inserate în text se vor culege italic (de exemplu: a fortiori, a posteriori, post factum, ab initio, de jure, coup d’état, Weltanschaung etc.);
– capitolele şi celelalte subdiviziuni nu se vor numerota;
– tabelele vor fi inserate în mod automat din editorul de texte;
– în situaţia în care textele sunt însoţite de ilustraţii, autorul va marca locurile din text unde vor fi inserate şi va alcătui legendele. Ilustraţiile vor fi prezentate în anexa studiului, în format electronic, acestea respectând următoarele specificaţii:
1) ilustraţiile de tip bitmap să aibă o rezoluţie minimă de 300 DPI şi să fie salvate în format tiff sau jpg (cu un factor de compresie de minim 10);
2) ilustraţiile de tip vectorial să fie trasate în Adobe InDesign sau Adobe Illustrator.
În situaţia în care în text sunt reproduse materiale care cad sub incidenţa legii dreptului de autor (texte, fotografii, ilustraţii etc.), autorii textelor trebuie să aibă dreptul de reproducere şi, în momentul în care transmit documentul electronic, să poată face dovada acestui drept.
- Recomandări pentru autorii textelor în limba franceză:
– prescurtările sunt cele uzuale în limba franceză;
– inserarea citatelor se face utilizând ghilimele franţuzeşti («…»);
– în aparatul critic se va folosi acelaşi tip de ghilimele;
– în situaţia de ghilimele în ghilimele, alternativ cu ghilimelele franţuzeşti, se vor folosi acest tip de ghilimele: “….”: («…“….” ….»);
– prin excepţie de la uzanţele redactării textelor în limba franceză:
1) nu se va insera un blanc înainte şi după ghilimele («…»);
2) nu se va insera un blanc înainte de două puncte [:], punct şi virgulă [;], semnul întrebării [?], semnul exclamării [!] (de exemplu: ….; ….: ….? ….!);
3) trimiterea la nota de subsol precedă punctul care încheie enunţul şi orice alt semn de punctuaţie: virgula [34,], două puncte [34:], punct şi virgulă [34;], semnul întrebării [34?], semnul exclamării [34!];
4) nu se va insera blanc între trimiterea la nota de subsol şi semnul de punctuaţie următor (de exemplu: …34, …34; …34.);
5) punctul final se va plasa după închiderea ghilimelelor şi după trimiterea la nota de subsol (de exemplu: ….»34.).
- Recomandări pentru autorii textelor în limba engleză:
– prescurtările sunt cele uzuale în limba engleză;
– inserarea citatelor se face utilizând ghilimele de acest tip “….”;
– în aparatul critic se va folosi acelaşi tip de ghilimele (“….”);
– în situaţia de ghilimele în ghilimele, alternativ, se vor folosi acest tip de ghilimele: ‘…’: (“…‘…’….”);
– prin excepţie de la uzanţele redactării textelor în limba engleză:
1) trimiterea la nota de subsol precedă punctul care încheie enunţul şi orice alt semn de punctuaţie: virgula [,], două puncte [:], punct şi virgulă [;], semnul întrebării [?], semnul exclamării [!] (de exemplu: 34;/34!/34.);
2) punctul care încheie anunţul se va plasa după închiderea ghilimelelor şi după trimiterea la nota de subsol (de exemplu: ….”34.).
Abrevierile cărţilor Sfintei Scripturi
Indicaţiile scripturistice vor urma acest tipar: Fc 3, 15; Fc 1, 26-27 sau Fc 1, 5, 8.
În situaţia în care trimiterile scripturistice trebuie să apară între paranteze, acestea sunt întotdeauna rotunde: (Fc 1, 5, 8; Iş 3, 14; Lv 1, 9).
În tabelul sinoptic de mai jos am prezentat abrevierile cărţilor scripturistice în limbile română, engleză, germană şi franceză[1].
| Titlu | Română | Engleză | Germană | Franceză |
| Facere | Fc | Gen | Gen | Gn |
| Ieşire | Iş | Ex | Ex | Ex |
| Levitic | Lv | Lev | Lev | Lv |
| Numeri | Nm | Num | Num | Nb |
| Deuteronom | Dt | Deut | Dtn | Dt |
| Iosua | Ios | Josh | Jos | Jos |
| Judecători | Jd | Judg | Jdc | Jg |
| Rut | Rut | Ruth | Ruth | Rt |
| 1-4 Regi | 1-4 Rg | 1-4 Kings | 1-4 Reg | 1-4 R |
| 1-2 Paralipomena | 1 Par, 2 Par | 1-2 Chr | 1-2 Chr | 1-2 Ch |
| Ezdra | Ezr | Ezra | Esra | Esd |
| Neemia | Ne | Neh | Neh | Ne |
| Estera | Est | Esth | Est | Est |
| Iov | Iov | Job | Hi | Jb |
| Psalmi | Ps | Ps | Ps | Ps |
| Proverbe | Pr | Prov | Prov | Pr |
| Ecclesiastul | Ecc | Eccl | Koh | Ecc/Qo |
| Cântarea Cântărilor | Cânt | Song | Cant | Ct |
| Isaia | Is | Isa | Jes | Is |
| Ieremia | Ir | Jer | Jer | Jr |
| Plângerile lui Ieremia | Plg | Lam | Thr | Lm |
| Iezechiel | Iz | Ezek | Ez | Ez |
| Daniel | Dn | Dan | Dan | Dn |
| Osea | Os | Hos | Hos | Os |
| Amos | Am | Am | Am | Am |
| Miheia | Mi | Mic | Mi | Mi |
| Ioil | Ioil | Joel | Joel | Jl |
| Avdie | Avd | Ob | Ob | Ab |
| Iona | Iona | Jon | Jon | Jon |
| Naum | Naum | Nah | Nah | Na |
| Avacum | Avc | Hab | Hab | Ha |
| Sofonie | Sof | Zeph | Zeph | So |
| Agheu | Ag | Hag | Hag | Ag |
| Zaharia | Za | Zech | Sach | Za |
| Maleahi | Mal | Mal | Mal | Ml |
| Tobit | Tob | Tob | Tob | Tb |
| Iudita | Idt | Jdt | Jdt | Jdt |
| Baruh | Bar | Bar | Bar | Ba |
| Epistola lui Ieremia | Epist | Let Jer | EpJer | |
| Cântarea celor trei tineri | Tin | Song of Thr | ||
| Cartea a III-a a lui Ezdra | 3 Ezr | 3 Esr | ||
| Înţelepciunea lui Solomon | Sol | Wis | Weish | Sg |
| Înţelepciunea lui Iisus Sirah | Sir | Sir | Sir | Si |
| Istoria Susanei | Sus | Sus | ||
| Bel şi balaurul | Bel | Bel | ||
| 1-3 Macabei | 1-3 Mac | 1-3 Macc | 1-3 Makk | 1-3 M |
| Manase | Man | Pr Man | OrMan |
| Matei | Mt | Mt | Mt | Mt |
| Marcu | Mc | Mk | Mk | Mc |
| Luca | Lc | Lk | Lk | Lc |
| Ioan | In | Jn | Joh | Jn |
| Faptele Apostolilor | FA | Acts | Act | Ac |
| Romani | Rm | Rom | Röm | Rm |
| 1-2 Corinteni | 1-2 Co | 1-2 Cor | 1-2 Kor | 1-2 Co |
| Galateni | Ga | Gal | Gal | Ga |
| Efeseni | Ef | Eph | Eph | Ep |
| Filipeni | Flp | Phil | Phil | Ph |
| Coloseni | Col | Col | Kol | Col |
| 1-2 Tesaloniceni | 1-2 Tes | 1-2 Thess | 1-2 Thess | 1-2 Th |
| 1-2 Timotei | 1-2 Tim | 1-2 Tim | 1-2 Tim | 1-2 Tm |
| Tit | Tit | Titus | Tit | Tt |
| Filimon | Flm | Philem | Phlm | Phm |
| Evrei | Evr | Heb | Hebr | He |
| Iacov | Iac | Jas | Jak | Jc |
| 1-2 Petru | 1-2 Ptr | 1-2 Pet | 1-2 Petr | 1-2 P |
| 1-3 Ioan | 1-3 In | 1-3 Jn | 1-3 Joh | 1-3 Jn |
| Iuda | Iuda | Jude | Jud | Jd |
| Apocalipsa | Ap | Rev | Apk | Ap |
[1] La întocmirea acestui tabel au fost folosite: Michael David Coogan et al. (eds.), The New Oxford Annotated Bible: with the Apocryphal/Deuterocanonical Books, Oxford University Press, New York, 32001, p. xxl; La Bible de Jérusalem, traduite en français sous la direction de l’École biblique de Jérusalem, nouvelle édition revue et corrigée, Éditions du Cerf, Paris, 2003, pp. 16-17; Siegfried M. Schwertner, Internationales Abkürzungsverzeichnis für Theologie und Grenzgebiete: Zeitschriften, Serien, Lexika, Quellenwerke mit bibliographischen Angaben, De Gruyter, Berlin, 21994, pp. XXII-XXIII.
Norme privind redactarea recenziilor
– Vor fi recenzate cele mai recente şi mai importante lucrări de interes pentru domeniul teologic de cercetare, indiferent de limba în care acestea sunt tipărite.
– Recenziile pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză şi germană.
– Pot fi publicate, în acelaşi număr al revistei, maximum două recenzii ale aceluiaşi autor.
– Recenzia, în format electronic, va fi trimisă prin e-mail Secretarului de redacţie.
– Textul electronic al recenziei va fi însoţit întotdeauna de fotografia, la o rezoluţie tipografică (color, 600 dpi, pdf/jpg), a primei coperte a lucrării recenzate.
– Titlul recenziei, cu excepţia situaţiei în care candidează pentru rubrica Dialog teologic, este invariabil este constituit după următoarea schemă: Prenumele Numele autorului/autorilor sau al editorului/editorilor (ed./eds./Hg./Hgg.), Titlul lucrării (şi subtitlul volumului, după caz), traducător (dacă este cazul), editură, loc al apariţiei, anul apariţiei, numărul de pagini.
– Aparatul critic şi abrevierile urmează normele de mai sus.
– Obiective ale recenzării: semnalarea apariţiei unei lucrări importante, prezentarea cuprinsului şi a condiţiilor în care lucrarea respectivă a fost tipărită, evaluarea critică a conţinutului lucrării şi a rezultatelor respectivei cercetări, prezentarea pe scurt (cu completări în notele de subsol) a autorului/autorilor, respectiv editorului/editorilor, importanţa pe care lucrarea o reprezintă pentru teologie şi domeniul de specialitate.