Norme de citare

Reguli de citare a surselor bibliografice

  1. Citarea unui volum

1.1. La prima citare:

Prenumele[1] şi Numele[2] autorului/autorilor[3] sau editorului/editorilor/coordonatorului/ coordonatorilor (ed./eds./Hg./Hgg.[4]), Titlul. Subtitlul operei (dacă este cazul)[5], numele editorului/traducătorului (dacă este cazul)[6], coll. Titlul colecţiei (urmat, dacă este cazul, de numărul, cu cifre arabe, de ordine în cadrul colecţiei), editura sau sine nomine (s.n.), locul ediţiei[7] sau sine loco (s.l.), numărul ediţiei (format exponent sau indice)[8] [pentru ediţia a doua şi următoarele] data editării sau sine anno (s.a.), pagina sau paginile (p./pp.).

Observaţii:

Nu se specifică titlurile academice; se menţionează numai treapta preoţiei autorilor (†, Pr., Diac., Arhim., Ierod. etc.).

Se redactează cu scriere cursivă titlul şi subtitlul volumului. Toate celelalte informaţii se vor redacta cu literă dreaptă, obişnuită!

Numărul volumului va fi redat întocmai cum apare pe foaia de titlu a lucrării respective: cu cifre arabe sau romane, după caz.

Nu se va menţiona prefaţatorul/autorul Cuvântului înainte/studiului introductiv/postfaţatorul sau adnotatorul unei lucrări. Se va menţiona numai editorul unei lucrări sau/şi traducătorul acesteia, reproducându-se întocmai formularea de pe pagina de titlu.

Abrevierea Ed. (= Editura) va fi folosită doar pentru editurile care păstrează această denumire în numele lor (Ed. Bizantină, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică etc.); în celelalte situaţii, numele editurii nu va precedat de nici un fel de menţiune (Deisis, Sophia, Anastasia etc.). Regula rămâne valabilă şi pentru lucrările tipărite la edituri din afara ţării. Pentru lucrările tipărite în SUA, nu va fi indicat statul, ci doar oraşul. Nu se foloseşte abreviere pentru Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe sau Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. Când o editură are mai multe reprezentanţe, trecute ca locuri în care este apărută o lucrare, va fi menţionat doar primul oraş.

Toate informaţiile bibliografice se redau aşa cum apar pe pagina de titlu, în limba respectivă.

Nu se traduc în limba română numele autorilor, titlul lucrărilor, al editurilor etc.!

Exemple:

John Bagnell Bury, A History of the Eastern Roman Empire. From the Fall of Irene to the Accesion of Basil IA.D (802-867), MacMillan, London, 1912, p. 134.

Olivier Clément et al., La douloureuse joie. Aperçus sur la prière personnelle de lOrient chrétien, coll. Spiritualité orientale 14, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles en Mauges, 21999.

Sf. Grigorie Palama, Scrieri I. Tomosuri dogmatice. Viaţa. Slujba. Dosarele canonizării, traducere de diac. Ioan I. Ică jr., coll. Filocalica, Deisis, Sibiu, 2009, pp. _-_.

Pr. Ioan Rămureanu, Pr. Milan Şesan, Pr. Teodor Bodogae, Istoria Bisericească Universală, vol. I, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 31987, p. _.

Michael J. Christensen, Jeffery A. Wittung (eds.), Partakers of the Divine Nature, Baker Academic, Grand Rapids, 2007.

Michael Schneider, Walter Berschin (Hgg.), Ab Oriente et Occidente (Mt 8, 11). Kirche aus Ost und West. Gedenkschrift für Wilhelm Nyssen, Eos Verlag Erzabtei St. Ottilien, St. Ottilien, 1996, p. _.

1.2. La următoarele citări:

Iniţiala prenumelui şi Numele autorului/autorilor, Titlul prescurtat…, p. _.

Exemple:

J.-B. Bury, A History of the Eastern Roman Empire…, p. 59.

  1. Clément et al., La douloureuse joie…, pp. 50-53.

Pr. I. Rămureanu, Pr. M. Şesan, Pr. T. Bodogae, Istoria Bisericească Universală, vol. I, p. 22.

Observaţie:

Se menţionează de fiecare dată calitatea de cleric astfel: †, Arhim., Protos., Ierom., Ierod., Pr., Diac.

 

  1. Citarea unei ediţii critice/ediţii/traduceri de text patristic şi opere clasice

2.1.1. Citarea ediţiei din PG/PL se va face astfel:

Prenume Nume/Prenume + calificativ (ο Θεολογος, ο Μεγασ, ο Αρεοπαγιτης, ο Ομολογητης κ.τ.λ., Magnus, Confessor etc.), Titlul complet al scrierii, cu italice, în limba în care a fost redactată (latină/greacă), numărul secţiunii (cifre romane sau greceşti) şi al subdiviziunii (cifre arabe sau greceşti), în: PG/PL (cu italice), numărul volumului (cifre arabe), coloana (cifre arabe).

Observaţii:

Numele în întregime (inclusiv prenumele şi calificativul) va fi redat cu Small Caps. Forma numelui propriu va fi aceea din limba scrierii citate. Se va folosi forma de Nominativ a numelui redat pe pagina de titlu a scrierii respective din PG/PL.

Dacă autorul a fost trecut în rândul sfinţilor, numele său va fi precedat de menţiunea Αγ. (Sfinţi Părinţi răsăriteni) sau St. (Sfinţi Părinţi latini), cu Small Caps.

Exemple:

Αγ. Θεοδωροσ ο Στουδιτησ, Διαθήκη, în: PG 99, 1813-1824.

Αγ. Γρηγοριοσ ο Θεολογος, Ἐπιτάφιος εἰς τὸν πατέρα, παρόντος Βασιλείου, ΙΓ´-ΙΔ´, în: PG 35, 1000-1001.

Aurelius Augustinus, Ad Orosium contra Priscillanistas et Origenistas liber unus, în: PL 42, 669-678.

2.1.2. La următoarele citări ale ediţiei PG/PL :

Prenume Nume/Prenume + calificativ, Titlul scrierii abreviat… (în limba în care a fost scris textul, latină/greacă), numărul cărţii cu numerale greceşti sau romane, după caz, şi al capitolului, în: PG/ PL (cu italice) + numărul volumului cu cifre arabe, coloana cu cifre arabe.

Exemple:

Αγ. Θεοδωροσ ο Στουδιτησ, Διαθήκη, θ’-ι’, în: PG 99, 1820.

Αγ. Γρηγοριοσ ο Θεολογος, Ἐπιτάφιος εἰς τὸν πατέρα…, ΙΓ´, în: PG 35, 1000.

2.2.1. Citarea unei ediţii critice/ediţii se va face după următorul tipar:

Autor [Prenume Nume/Prenume + calificativ], Titlul scrierii cu italice (în limba ediției), în: Autor, Titlu (așa cum apar pe pagina de titlu), numele editorului, titlul colecţiei precedat de coll. (urmat, dacă este cazul, de numărul, cu cifre arabe, de ordine în cadrul colecţiei), editura sau sine nomine (s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.l.), numărul ediţiei (format exponent sau indice) [pentru ediţia a doua şi următoarele] data editării sau sine anno (s.a.), pagina sau paginile (p./pp.).

Observaţii:

Nu se va menţiona prefaţatorul/autorul Cuvântului înainte/al studiului introductiv/postfaţatorul sau adnotatorul unei ediţii critice/ediţii. Se va menţiona numai editorul, reproducându-se întocmai formularea de pe pagina de titlu (se vor menţiona şi celelalte contribuţii ale editorului: adnotări, întocmirea indicelui etc.).

Exemple:

Θεοδωροσ ο Στουδιτησ, Ἐπιστολαὶ, 23, în: Theodori Studitae Epistulae, recensuit Georgios Fatouros, coll. Corpus Fontium Historiae Byzantinae. Series Berolinensis 31, Pars prior: Prolegomena et textum Epp. 1-70, W. De Gruyter, Berolini et Novi Eboraci, 1992, p. 234.

2.2.2. La următoarele citări ale ediţiei critice/ediţiei:

Θεοδωροσ ο Στουδιτησ, Ἐπιστολαὶ, 23, p. 234.

2.3.1.1. Citarea unei traduceri se va face după următorul tipar:

Autor [Prenume Nume/Prenume + calificativ], Titlul scrierii cu italice (în limba traducerii), numele traducătorului, titlul colecţiei precedat de coll. (urmat, dacă este cazul, de numărul, cu cifre arabe, de ordine în cadrul colecţiei), editura sau sine nomine (s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.l.), numărul ediţiei (format exponent sau indice) [pentru ediţia a doua şi următoarele] data editării sau sine anno (s.a.), pagina sau paginile (p./pp.).

Observaţii:

Nu se va menţiona prefaţatorul/autorul Cuvântului înainte/al studiului introductiv/postfaţatorul sau adnotatorul unei traduceri. Se va menţiona numai traducătorul acesteia, reproducându-se întocmai formularea de pe pagina de titlu (se vor menţiona şi celelalte contribuţii ale traducătorului: adnotări, întocmirea indicelui etc.).

Exemple:

Sf. Ioan Damaschinul, Cultul sfintelor icoane. Cele trei tratate contra iconoclaștilor, trad., introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998, p. 154.

2.3.1.2. La următoarele citări ale traducerii:

Sf. Ioan Damaschinul, Cultul sfintelor icoane…., p. 201.

2.3.2.1. Citarea unei scrieri publicate în Filocalia românească se face astfel:

Sf. Simeon Noul Teolog, „Întâia cuvântare morală”, 6, în: Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, vol. 6, trad., introd. şi note de Pr. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1977, pp. 175-180.

2.3.2.2. La următoarele citări:

Sf. Simeon Noul Teolog, „Întâia cuvântare morală”, 6, p. 180.

2.3.3.1. Citarea unei scrieri publicate într-un volum din coll. Părinți și Scriitori bisericești se face astfel:

Sf. Vasile cel Mare, „Omilii la Hexaemeron”, în: Scrieri I. Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și Cuvântări, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, coll. Părinți și Scriitori Bisericești 17, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, p. 86.

2.3.3.2. La următoarele citări:

Sf. Vasile cel Mare, „Omilii la Hexaemeron”, p. 80.

  1. 4. Citarea unei lucrări clasice

2.4.1. La prima citare este necesară indicarea ediţiei folosite astfel:

Autor, Titlul scrierii (cu italice), numele editorului şi/sau numele traducătorului, titlul colecţiei precedat de coll. (urmat, dacă este cazul, de numărul, cu cifre arabe, de ordine în cadrul colecţiei), editura sau sine nomine (s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.l.), numărul ediţiei (format exponent sau indice) [pentru ediţia a doua şi următoarele] data editării sau sine anno (s.a.), pagina sau paginile (p./pp.).

Exemplu: Aristotel, Politica, V, 3-4, ediţie bilingvă, trad. şi comentarii de Alexander Baumgarten, Ed. IRI, Bucureşti, 2001, p. 30.

2.4.2. La următoarele citări:

Aristotel, Politica, V, 3-4, p. 33.

2.5. Citarea unei lucrări poetice se va face după următoarea schemă:

Nume, Titlul lucrării poetice, numărul cântului cu cifre romane şi al versului cu cifre arabe:

2.5.1. La prima citare se vor oferi toate informațiile bibliografice:

Exemplu: Dante, Purgatoriu, XXVII, 40, trad. de G. Coşbuc, ediţie îngrijită şi comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, s.a., pp. 51-52.

2.5.2. La următoarele citări:

Exemplu: Dante, Purgatoriu, XXVII, 40, p. 50.

  1. Citarea studiilor publicate într-o revistă
  2. 1. La prima citare:

Prenume Nume, „Titlul studiului”, în: Titlul revistei, SN (Serie Nouă – dacă este cazul), volumul sau tomul cu cifre arabe (anul publicării, cu cifre arabe), fascicula/numărul (cu cifre arabe), paginile care cuprind studiul (pp. _-_).

Observaţii:

Se respectă regula privind nespecificarea titlurilor academice; se menţionează calitatea de cleric.

Ghilimelele care încadrează titlul studiului sunt cele uzuale în limba în care este redactat textul.

Titlul revistelor citate nu se abreviază!

Se vor folosi numai cifrele arabe.

Nu se traduc numele autorilor, titlul studiilor sau al revistelor!

Exemple:

Pr. Daniel Buda, „Relaţiile dintre Biserica şi statul armean până la Sinodul de la Calcedon, paradigmă a relaţiei dintre Biserică şi stat în general”, în: Revista Teologică, SN, 17 (2007) 3, pp. 274-286.

Alexandru Barnea, „Contributions épigraphiques à l’histoire de la ville de Noviodunum”, în: Dacia, SN, 19 (1975), pp. 255-261.

  1. 2. La următoarele citări:

Se va proceda întocmai ca în situația citării unui volum, cu diferenţa că titlul este încadrat de ghilimele şi este scris cu literă dreaptă.

Exemple:

Pr. D. Buda, „Relaţiile dintre Biserică şi statul armean…”, p. _.

  1. Barnea, „Contributions épigraphiques…”, p. _.
  1. Citarea unor studii/capitole/articole în lucrări colective (inclusiv dicţionare şi enciclopedii)

4.1. La prima citare:

Prenume Nume, „Titlul capitolului/studiului”, în: Prenumele Numele editorului/editorilor /coordonatorului/coordonatorilor volumului (ed./eds./Hg./Hgg.), Titlul volumului/enciclopediei/dicţionarului, numărul volumului, titlul colecţiei precedat de coll. (urmat, dacă este cazul, de numărul, cu cifre arabe, de ordine în cadrul colecţiei), editura sau sine nomine (s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.l.), numărul ediţiei la umărul primei cifre a anului editării (format exponent sau indice), dacă este cazul [pentru ediţia a doua şi următoarele], data editării sau sine anno (s.a.), pagina sau paginile (p./pp.).

Observaţii:

Se respectă regula privind nespecificarea titlurilor academice; se menţionează calitatea de cleric.

Indicarea calităţii de editor/editori se face prin introducerea, după numele respectiv/respective, a parantezelor rotunde care să conţină menţiunea: (ed.), respectiv (eds.), pentru limbile română, engleză şi franceză; (Hg.), respectiv (Hgg.), pentru textele redactate în limba germană.

Ghilimelele care încadrează titlul studiului/capitolului/articolului sunt cele uzuale în limba în care este redactat textul.

Toate informaţiile sunt redate întocmai cum apar pe pagina de titlu.

Nu se traduc numele autorilor, titlul lucrărilor, al editurilor etc.!

Exemple:

Milton V. Anastos, „Leon III’s Edict Against the Images in the Year 726-727 and Italo-Byzantine Relations between 726 and 730”, în: Peter Wirth (Hg.), Polychordia. Festschrift Franz Dölger zum 75 Geburtstag, Adolf M. Hakkert, Amsterdam, 1968, pp. 5-41.

Alexander Kazhdan, „Theodore of Stoudios”, în: Aleksandr Petrovitch Kazdhan et al. (eds.), Oxford Dictionary of Byzantium, vol. 3, Oxford University Press, New York/Oxford, 1991, pp. 2044-2045.

4.2. La următoarele citări ale unui studiu/capitol/articol în lucrări colective:

Se va proceda întocmai ca în situația citării unui studiu publicat într-o revistă.

Exemplu:

M.V. Anastos, „Leon III’s Edict Against the Images…”, p. __.

  1. Kazhdan, „Theodore of Stoudios”, p. __.
  2. Citarea unui articol de ziar:

5.1. La prima citare:

Prenume Nume, „Titlul articolului”, în: Titlul publicaţiei, data (zi/lună/an), pagina (p._) sau coloana (col._), după caz.

Observaţii:

Se respectă regula privind nespecificarea titlurilor academice; se menţionează calitatea de cleric.

Ghilimelele care încadrează titlul articolului sunt cele uzuale în limba în care este redactat textul.

Trebuie specificată, spre deosebire de citarea articolelor publicate în periodice, data apariţiei publicaţiei respective.

Toate datele sunt redate aşa cum apar ele publicate, adică în limba respectivă.

Nu se traduc numele autorilor, titlul lucrărilor, al editurilor etc.!

Exemplu:

Andrei Pleşu, „Sensul vieţii – punctaj pregătitor”, în: Dilema Veche, 6 martie 2009, p. 6.

5.2. La următoarele citări ale unui articol de ziar:

Se va proceda întocmai ca în situația citării unei studiu într-o revistă.

Exemplu:

  1. Pleşu, „Sensul vieţii…”, p. __.

 

  1. Citarea surselor electronice

6.1. La prima citare:

Prenumele Numele autorului, „Titlul”, în: Titlul publicației online, data publicării, <adresa electronică>, data accesării: ziua/luna/anul.

Observaţii:

Se respectă regula privind nespecificarea titlurilor academice; se menţionează calitatea de cleric.

Ghilimelele care încadrează titlul sunt cele uzuale în limba în care este redactat textul.

Toate datele sunt redate aşa cum apar ele publicate, adică în limba respectivă.

Nu se traduc numele autorilor, titlul lucrărilor, al editurilor etc.!

Exemplu:

Andrei Pleşu, „Sensul vieţii-punctaj pregătitor”, în: Dilema Veche, 6 mart. 2009, <http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=264&cmd=articol&id=10157>, 19 mart. 2009.

6.2. La următoarele citări ale unei surse electronice:

Se va proceda întocmai ca în situația citării unui studiu într-o revistă, cu mențiunea că se vor relua adresa electronică și data accesării.

Exemplu:

A. Pleşu, „Sensul vieţii…”, <http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=264&cmd=articol&id=10157>, 19 mart. 2

[1] Iniţiala prenumelui nu este suficientă.

[2] Numele va fi redat cu Small Caps (se apasă concomitent tastele CTRL, SHIFT și K.

Numele ierarhilor va fi precedat de †; cel al celorlalţi clerici va fi precedat de menţiunea: Ierom., Ierod., Arhim., Pr., Diac. etc.

[3] În cazul unei lucrări cu mai mult de trei autori, se va menţiona prenumele şi Numele primului autor urmat de et al. (cu literă dreaptă; = et alii sau et aliae). Nu se recomandă folosirea siglelor XXX (uzanţa anglo-saxonă) sau AAVV (Autori Vari – uzanţa italiană).

[4] În situaţia volumelor coordonate/editate, numele coordonatorului/coordonatorilor/editorului/editorilor apar înaintea titlului lucrării, însoţite de menţiunea calităţii de editor/editori, între paranteze rotunde: (ed./eds.) – pentru limbile română, engleză, franceză; (Hg./Hgg.) – pentru limba germană.

[5] Titlurile anglo-saxone pun cu majuscule substantive, adjective şi verbe.

[6] În situaţia unor traduceri, numele traducătorului va fi introdus astfel: trad. de… – pentru limba română; transl. by… – pentru engleză; trad. par… – pentru franceză; Übers./übers. von… – pentru germană. În cazul editorilor, se preia exact formularea de pe pagina de titlu pentru a se preciza contribuţia lor ştiinţifică.

[7] Locul ediţiei, data şi numărul ediţiei se găsesc pe pagina unde se află copyright-ul.

[8] Ediţia a doua şi următoarele se indică înscriind cifra respectivă înainte de anul publicării deasupra rândului; scrieţi numărul ediţiei, selectaţi şi apăsaţi concomitent tastele CTRL, SHIFT și =.


Acest site folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți navigarea.