Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

Păr. Dumitru Stăniloae - Date biografice pe scurt

Viața Păr. Dumitru Stăniloae a urmat un curs aparte, de cele mai multe ori anevoios și cu multe obstacole. Ea este însă cu interes urmărită și reprezintă etape-model pentru parcursul oricărui teolog, cu atât mai mult cu cât reprezintă răspunsurile date de un contemporan la provocările lumii. Documentele care păstrează anumite momente din viața Părintelui sunt legate și ele strâns atât de epoca și problemele epocii în care au fost redactate, cât și de impulsurile și presiunile cărora familia Păr. Dumitru Stăniloae a fost supusă. Au fost momente de maximă greutate, dar și de bucurie și de realizare a importanței activității pe care Părintele și-a desfășurat-o în Biserică.

Încercăm de aceea și noi să schițăm mai jos, pe cât se poate cu ajutorul documentelor precise, cele mai importante momente ale viații sale. Lucrările biografice publicate până acum nu prezintă în totalitate corectitudine în redarea acestor date. Pe unele dintre ele noi le corectăm în această pagină. În subsolul paginii sunt date și sursele noastre, într-o listă bibliografică. Suntem recunoscătri și pentru eventuala completare a acestor informații.

 

16 nov. 1903: se naște în loc. Vlădeni, jud. Brașov, ca cel de-al 5-lea copil al soților Irimie și Reveca (nepoată de preot).
10 febr. 1917: începe studiul la Liceul confesional umanist „Andrei Șaguna” din Brașov.
1918: primește, pentru clasa a IV-a, o bursă din partea Fundației Gojdu.
1922: urmează, cu bursă, pentru un an, Facultatea de Teologie din Cernăuți.
1923-1924: cursuri la Facultatea de Litere, Universitatea din București.
1924: IPS Nicolae Bălan, pe care îl întâlnește în timpul Postului Mare, îi oferă o bursă a Centrului Mitropolitan din Sibiu, pentru a termina studiile începute la Facultatea de teologie din Cernăuți.
1927: termină studiile la Facultatea de Teologie din Cernăuți, susținând licența cu Prof. Vasile Loichiță, cu o lucrare cu titlul: Botezul copiilor; în același an primește o bursă de studiu la Facultatea de Teologie din Athena.
1928, toamna: susține, la Facultatea de Teologie din Cernăuți, teza de doctorat, cu titlul: Viața și opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești; în același an primește o bursă de la Centrul Mitropolitan din Sibiu pentru a studiua Bizantinologia și Dogmatica în Germania.
22 nov. 1928-16 mart. 1929: este înscris, în vremuri destul de grele și tulburi pricinuite de mișcările studențești și de condiția politică a vremii, cu numele Dumitru Stăniloaie (sic!), la Universitatea din München, unde va urma, între altele, și cursurile renumitului Prof. August Heisenberg.
– 1929, semestrul de vară: se înscrie la Unviersitatea din Berlin, unde urmează cursurile Prof. Hans Lietzmann și Prof. Reinhold E. Seeberg.
– 1929: merge la Paris pentru a cerceta opera Sf. Grigorie Palama.
2 sept. 1929: înaintează Consiliului eparhial din Sibiu o cerere de ocupare a postului de profesor suplinitor la Academia Teologică din Sibiu: „Prea Venerat Consiliu arhiepiscopesc! Subsemnatul Dumitru Stăniloae, doctor în teologie, Vă rog cu profundă reverență să primiți deodată cu mulțumirile mele cele mai călduroase pentru ajutorul acordat la studii, următorul raport al activității mele din anul de studii 1928/1929: Primul semestru m-am înscris la Universitatea din München și-am urmat în special Seminarul de istorie și filologie bizantină al profesorului Heisenberg. În semestrul de vară m-am înscris la Universitatea din Berlin urmând cursurile profesorilor Lietzmann și E. Seeberg. Am avut tot timpul în vedere istoria bisericească universală și științele auxiliare: arheologia creștină, patrologia și hagiografia. Oarecare atenție în legătură tot cu istoria bisericească am dat și dreptului bisericesc. Terminându-mi studiile, Vă rog cu profundă reverență să mă aplicați profesor la Academia teologică pentru catedra de istorie bisericească universală. Încredințat că veți binevoi să luați în considerare cererea mea, Vă rog să primiți asigurarea profundului meu respect. Sibiu, 2 sept. 1929. Dr. Dumitru Stăniloae” (cf. Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului, Dosar III 489-1929).
1929: profesor suplinitor, Academia Teologică din Sibiu.
– 1929: publică lucrarea Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu țările românești.
1930: merge la Constantinopol, în vederea studierii și copierii operei Sf. Grigorie Palama.
5 oct. 1930: se căsătorește „Dr. Dumitru Stăniloaie, june prof. la academia teologică Sibiu” cu „Maria Mihul jună ort. din Sibiu”; „preot cununător”: Romul Bucșa, martori: Prof. Neaga și dna Stăniloae (cf. extras din Matricula cununaților, solicitat la data de 6 sept. 1931, din matricula Tom. IV, pagina 27, numărul 15).
5 febr. 1931: scrisoare a IPS Nicolae Bălan către rectorul Academiei Teologice din Sibiu, Nicolae Colan: „Domnule Rector! Arătându-ne P.S. Sa Vicarul nostru Vasile, că D-ta la invitarea de a lua parte la o consfătuire în vederea pregătirilor ce trebuiesc făcute pentru examenul de agregație al profesorului Dr. Dumitru Stăniloae, ți-ai făcut observările, că numitul profesor nu poate fi admis la examenul de Istoria bisericească pentru că această catedră la Academia noastră de prezent nu este vacantă,  spre orientare trebuie să-ți atragem atențiunea asupra următoarelor împrejurări: De când bunul Dumnezeu ne-a învrednicit să ocupăm scaunul fericitului adormit în Domnul Arhiepiscop și Mitropolit Andreiu - am urmărit și Noi, ca și fericitul Nostru antecesor scopul de a ridica școala noastră teologică la un nivel cât mai înalt. Spre acest scop n-am cruțat nicio osteneală de a interveni în diferite rânduri la On. Minister să acorde la cât mai mulți tineri burse de a se pregăti ca profesori și n-am cruțat nici modestele noastre mijloace din Centrul Arhiepiscopiei de a completa aceste burse. Iar atunci când am ales pe bursieri, le-am dat și directive, conform aptitudinilor lor, pentru cari discipline teologice au să se pregătească și specializeze. Așa am recomandat și bursierului Dumitru Stăniloae să se specializeze în Istoria bisericească. Dacă astăzi această catedră nu este vacantă, nu urmează ca prof. Dr. D. Stăniloae să nu se supună la examenul din această disciplină, cu atât mai vârtos că și lucrările  cari le-a prezentat pentru examen sunt din domeniul Istoriei bisericești. Noi găsim că ar fi contra pregătirii de până acum a numitului profesor ca să fie deplasat de la specialitatea de studiu ce a urmat-o, la o disciplină pe care temporal numai, din necesitățile școalei, o suplinește la Academie. Nu este nici o încălcare de regulament, ca prof. Dr. Stăniloae să facă examenul din Istoria bisericească. Ar fi însă, desigur, o rea îndrumare a Academiei și a muncii științifice a profesorilor ei, dacă catedrele nu le-am ocupa cu specialiști. Sperăm că după aceste lămuriri, Te vei conforma invitării ce-o vei primi de la P.S. Sa de a ne face împreună propuneri cu privire la alcătuirea Comisiei examinatoare (Art. 11,  pt. 5 din Reg. Academiei). Cu arhierești binecuvântări, Nicolae” (cf. Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului, Act nr. 629).
10 mai 1931: în familia Stăniloae se nasc copiii gemeni, Dumitru și Maria.
sept. 1931: fam. Stăniloae îi moare unul dintre cei doi copii, Dumitru.
5 (?) oct. 1931: se spovedește în vederea obținerii preoției (cf. Dovadă de mărturisire: „Consiliul arhiepiscopesc ortodox român de Alba-Iulia și Sibiu. Dovadă de Mărturisire. De Dumnezeu învățătorii Apostoli, cari cele Dumnezeiești bine au rânduit și adunarea împreună cu ei a Părinților de Dumnezeu purtători canonicește au așezat, ca nimenea să nu se învrednicească de Dumnezeiasca treaptă a preoțimii fără de multă cercetare și fără de amănunțita examinare, ca astfel cele Dumnezeiești să nuse săvârșească de cei nevrednici. Venind dară către mine, fiul meu acesta spiritual Dr. Dumitru Stăniloaie (sic!, n.n.), din locul nașterii Vlădeni, a cerut să se mărturisească înaintea mea spre a documenta că este vrednic de sfânta treaptă a preoției, pe carele și punându-l înaintea sfintei icoane a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus (sic!, n.n.) Hristos și cercetând adâncimile inimei Lui, nimic în el n-am aflat ceea ce l-ar opri și l-ar împiedica pe el după canoane de la înaintarea în preoție, drept aceea i s-a dat lui această hârtie întărită cu însuși subscrierea mea spre arătarea celor ce se cuvine. Sibiu, la 5 (?) Oct. 1931. Emil Cioran, spiritual”; acest act privește un formular dactilografit, completat de mână cu numele, locul nașterii și data emiterii).
8 oct. 1931: este hirotonit diacon.
28 mart. 1932: raportul Arhim. Prof. Dr. Iustin Suciu (Academia Teologică din Arad): „I. «Viața și activitatea patriarhului Dosofteiu al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești». Teză de doctorat în Teologie cu o prefață de V. Loichiță, decanul Facultății de teologie din Cernăuți, 1929, Pagini 67. Dr. D. Stăniloae și-a ales ca temă de lucrare un subiect cu multe și interesante legături cu istoria patriei nu numai din punctul de vedere bisericesc, ci și din cel cultural istoric și ne schițează figura unei marcante personalități despre care n-am avut până acum nici o lucrare în limba românească. A reconstruit viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului pe temeiul mai multor izovoare alese, între care mai ales pe temeiul lucrării lui Hrisostom Papadopulos, pe ale cărui date și stabiliri le întâlnim mai dese. Autorul ne face impresia unui bun istoric căci: 1) Stăpânește bine materialul, precum o arată împărțirea lucrării. 2) Alege bine între evenimentele religioase, care au avut legătură cu viața și activitatea lui Dosoftei și pe cele însemnate le accentuează, tratându-le mai amplu. 3) Luminează după cum trebuie legăturile cu istoria patriei. 4) Pășește cu siguranță și neșovăitor printre contrazicerile izvoarelor și părerile diverse și alege ce este mai bun cu un judițiu sănătos și cu intuițiune de istoric veritabil. Totuși lucrarea nu este completă. Autorul însuși, face mărturisirea că din lipsă de timp nu a cercetat izvoarele toate. Să cerceteze și utilizeze deci și pe cele care i-au rămas încă necunoscute și în parte mare vor fi inedite,ca să înavuțească istoriografia română cu o monografie complectă asupra lui Dosofteiu. II. «Calea spre lumina dumnezeiască la Sf. Grigorie Palama», în Anuarul Academiei Teologice din Sibiu, VI, 1929-1930, pag. 55-72. În acest tratat autorul ne dă un fragment din polemica dogmatică dintre isihaști și varlaamiți despre natura luminii pe care o vedeau isihaștii și despre raportul ei cu ființa dumnezeiască. Autorul lămurește chestiunea chiar pe temeiul unei scrieri a Sfântului Grigorie Palama, un distins teolog al veacului al XIV-lea, îndreptată ca răspuns contra varlaamiților. Întemeiat mai ales pe izvor inedit din Codex Coislianus graecus din secolul XV și în această materie oferă autorul ceva nou. Lucrarea aruncă lumină mare peste o pagină de glorie până acum ștearsă a misticismului oriental. Autorul se dovedește un cercetător și analizator profund al chestiunilor teologice. Aflându-se în posesiunea și a altor scrieri ale Sfântului, este indicat să ne dea o istorie exactă a misticismului isihast, zis de apuseni «extaz mistic». III. «Catolicismul de după războiu», Anuarul Academiei teologice din Sibiu, VII, 1930, de la pag. 5-53. Bazat pe izvoare alese și uneori pe reviste apusene, autorul ne expune în acest tratat puterea de manifestare, de organizare și de propagandă a catolicismului de la războiu încoace, pentru a orienta asupra unor stări bisericești mai avansate. Autorul ne dă și aici o contribuție prețioasă de scrutător asiduu, de eminent analizator și de obiectiv expunător al chestiunilor. Peste tot autorul știe să pătrundă o problemă, să o trateze academic, într-un mod clar, într-un stil ușor și sugestiv ce îl face accesibil nu numai teologilor, ci și laicilor, care au preocupări față de problemele teologice. Pe temeiul acestor constatări, am onoarea a recomanda Înalt Prea Sfinției Voastre și Prea Venerabilului Consiliu arhiepiscopesc aceste trei lucrări ale profesorului Dr. D. Stăniloae, scriitor apreciat elogios și de distinșii profesori ai facultății teologice din Cernăuți spre acceptare. Gata de a mă pune la dispozițiile Înalt Prea Sfinției Voastre și Prea Venerabilului Consiliu arhiepiscopesc, Arhim. Dr. Iustin Suciu” (Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului, Act nr. 2672).
1932: profesor titular provizoriu, Academia Teologică din Sibiu.
25. sept. 1932: este hirotonit preot; publică lucrarea Catolicismul după război.
8 oct. 1933: se naște Lidia Stăniloae (botezată de istoricul Ioan Lupaș).
1933: publică lucrarea Catolicismul după război.
1934-1945: director al ziarului „Telegraful român”.
1935: profesor titular definitiv, Academia Teologică din Sibiu.
1936-1946: rector al Academiei Teologice din Sibiu.
1938: publică lucrarea Viața și activitatea Sfântului Grigorie Palama (prima ediție).
19 oct. 1938: cerere de demisie de la conducerea Academiei Teologice din Sibiu, înaintată IPS Nicolae Bălan: „Înalt Prea Sfințite Stăpâne, Cu adânc devotament și cu duhovnicească încredere în înțelegerea părintească a I.P.S. Voastre și a Prea Veneratului Consiliu Arhiepiscopesc, vin a-mi expune următoarea rugăminte, pentru a cărei ascultare și împlinire depun cele mai arzătoare stăruințe: Când acum doi ani, mi s-a făcut cinstea să mi se încredințeze conducerea Academiei noastre teologice, deși am simțit toată greutatea poverii ce mi se așeza pe umerii mei sufletești și trupești, n-am îndrăznit să o refuz categoric, crezând pe de o parte că nu va trebui să mă încordez la maximum pentru a umplea în urgenta necesitate ce era dată, pentru un timp, un loc lăsat gol prin chemarea fostului lui ocupant într-o demnitate mai înaltă. Cum însă văd că situația în care am fost așezat atunci tinde a se prelungi și cum puterile mele, cu toată bunăvoința ce aș avea-o eu, nu mai ajung să reziste sub povara îndatoririlor legate de funcția de rector, într-un suprem apel Vă rog să mă eliberați de ea. Vreau să mă explic de ce nu mai pot continua a provedea agendele oficiului de rector al Academiei Teologice: 1. Sănătatea mea este foarte șubredă. Mă găsesc de mai bine de 3 ani într-un surmenaj continuu, cu aproape neîncetate dureri de cap și cuo permanentă stare de mare insomnie. Mi-ar fi trebuit un an de concediu complet, însă, fiind încredințat cu conducerea rectoratului am tot amânat cererea lui, în speranța că azi mâine voi putea preda în prealabil acest post de răspundere. Sunt sigur că mulți ani nu o voi putea duce așa, de nu voi obține mai curând, un timp de odihnă sau măcar de împuținare a grijilor și îndatoririlor. Și cred că Înalt Prea Sfinția Voastră și Prea Veneratul Consiliu Arhiepiscopesc nu voiește să pășesc înainte până ce voi cădea complet și definitiv extenuat. Mi-e martor Dumnezeu că ceea ce spun este pe deplin adevărat. 2. Poate din cauza aceasta sau poate din cauza firii mele, orice grijă măruntă se răsfrânge în ecouri mult prelungite în viața mea sufletească, răpindu-mi liniștea necesară meditației în legătură cu marile probleme ale studiului. Și sunt atâtea griji mărunte în conducerea unei școli și a unui internat: trebuie să urmărești viața fiecărui student, să fii responsabil de toate transgresiunile lui, de toate neglijențele servitorilor,de toate insuficiențele duhovnicești ale viitorilor preoți, te zbați între Scyla ordinelor mai înalte și a propriei conștiințe de-a susține o disciplină perfectă și între Carybda atâtor realități sufletești și sociale, care ți se pun piedică și-ți zădărnicesc toată zbaterea ta. Cred că am făcut destul pentru progresul duhovnicesc al instituției în acești doi ani, dar numai eu știu cu câtă frământare și chiar cu câte lacrimi de multe ori. Toate acestea îmi răpesc continuu liniștea sufletească, încât nu pot presta nimic serios și mare în ordinea creației spirituale. Văd că trec anii și sănătatea mi-o păgubesc enorm, fără ca în schimb să pot însera ceva durabil la răbojul vieții mele. Un post de conducere administrativă macină timpul degeaba. De aceea decanii și rectorii la Universitate stau numai câte un an, doi, ca să nu piardă prea mulți ani din cei necesari studiului. Și cu aceasta vin la al treilea argument: 3. Cred că Dumnezeu mi-a dat un singur talant: acela al meditației cu oarecare fecunditate. Și dacă se cere ca fiecare om să fie așezat la locul pentru care este chemat, pentru că numai așa nu-și îngroapă talantul lui și este de folos maxim societății, apoi rog și eu să fiu lăsat în liniștea mea sufletească în care pot medita în legătură cu temele ce le am în studiu. De doi ani mă frământ în legătură cu o monografie dogmatică despre Iisus Hristos, dar fără continuitate de meditație de la zi la zi, văd că nu pot face nimic. Săptămâni în șir nu am posibilitatea să reiau firul preocupării mele, iar când îl reiau îndată se ivește o nouă grijă administrativă de internat sau de reprezentare în legătură cu demnitatea de rector. Și mai am câțiva ani buni de creație; dacă îi îngrop și pe aceștia, cu ce voi rămânea? Deși sănătatea nu-mi permite eforturi neîntrerupte, totuși, dacă în fiecare zi mă pot preocupa continuativ câteva ore cu aceeași temă, cred că voi putea realiza lucruri frumoase. Sunt firi pe care nu le afectează micile incidente care intrevin în cursul preocupărilor lor mai înalte. Eu nu am una din acelea. Dar chiar pentru buna îndrumare a studenților în viața lor morală, am experiat că mai mult fac în cadrul cursurilor și convenirilor ca simplu profesor, care nu este obligat să reprezinte și să facă simțită o autoritate a legilor. Aceasta o poate impune oricine. Dar n-aș vrea ca eu să-mi zădărnicesc continuu eficacitatea influenței personale, prin ipostaza de reprezentant al legii pedepsitoare. Pentru toate acestea Vă rog aveți milă de mine și mă dezlegați de un loc pentru care nu sunt potrivit. Nu mă țineți legat de el împotriva chemării și posibilităților mele. S-au format de acum doi ani încoace între colegii cei noi, oameni apți pentru a satisface deplin mulțumitor îndatoririle acestui post. Vă rog să încredințați oricărui altuia acest post de conducere administrativă și autoritară a Academiei. Eu îi voi sta într-ajutor cu experiența mea. Dar Vă rog, dezlegați-mă pe mine, acum, după ce anul școlar a intrat pe calea sa. Îl voi introduce pe noul rector cu răbdare și detaliat în toate, încât nu se va resimți absolut nici o schimbare. Iar în caz că nu pot fi cu nici un chip dezlegat acum, Vă rog să Vă îngrijiți de pe acum ca să fiu înlocuit odată cu sfârșitul acestui an școlar. De atunci încolo nu mai pot rămânea în nici un caz. Rugându-vă din adâncul sufletului să-mi împliniți cererea mea, Vă sărut dreapta. Sibiu, 19 octombrie 1938, Dr. D. Stăniloae” (Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului; rezoluția scrisă de IPS Nicolae Bălan pe această cerere: „Apreciez motivele cuprinse în această cerere și în consecință vom desărcina cu sfârșitul anului acesuia pe părintele rector de sarcina purtării rectoratului. Este o putere care va fi mai folositoare Bisericii eliberând-o de sarcini administrative. 26.X.1938, Nicolae”).
1939: publică lucrarea Ortodoxie și românism (prima ediție).
1942: publică lucrarea Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie (prima ediție).
1943: publică lucrarea Iisus Hristos sau restaurarea omului (prima ediție).
– apr. 1945: moare fiica Maria (Mioara).
7 febr. 1946: solicitarea demisiei din postul de profesor al Academiei Teologie din Sibiu: „Înalt Prea Sfințite, Luând cunoștință de dorința Onor. Președinții a Consiliului de Miniștri de a avea un alt om în fruntea Academiei teologice Andreiene și știind că nu mai pot gândi să fac dificultăți I.P.S. Voastre, iar pe de altă parte, că nu pot deține un post opunându-mă forței de stat, prin prezenta pun la dispoziția I.P.S. Voastre demisia mea. I.P.S. Voastră știe că nu m-am prins niciodată cu puterea de acest post, prin repetatele demisii ce Vi le-am înaintat. Deci o fac și acum, fără regrete, mulțumind I.P.S. Voastre și P. Ven. Cons. Arh. pentru încrederea ce mi-a acordat-o vreme de 10 ani, datorită căreia am putut avea bucuria să văd în acest răstimp ridicându-se școala aceasta pe culmile prestigiului. Dar dacă nu regret beneficiul modest al postului și mărirea lui - atât de greu plătite cu marile griji ce mi le-am făcut - țin să precizez că regret faptul că este dorită plecarea mea din considerații de ordin extrabisericesc. Vreau să fixez în această cerere că dacă conștiința și opinia publică mă absolvă în vreo privință de orice pată, apoi aceasta este consecventa mea rămânere în afară de orice partid politic și de orice ideologie de partid. Ca preot și ca conducător al unei instituții de formare a preoților, mi-am propus ca linie de conduită să rămân mai presus de împărțirile politice dintre credincioși. Mi-am menținut această atitudine cu grele riscuri în vremea legionarismului care lupta mai vehement pentru otrăvirea sufletelor viitorilor preoți. Am luptat tot timpul împotriva oricărei tendințe de politicianizare a școlii. Aceasta este marea mea nevinovăție, sau poate marea vină pe care trebuie să o ispășesc acum. În scrisul meu ziaristic de 15 ani m-am menținut în vremuri de mari pasiuni, pe aceeași linie. Nu se va găsi în scrisul meu un singur cuvânt de glorificare a lui Hitler, Musolini, de ură față de evrei sau de persiflare a democrației. Dimpotrivă, atât cât se putea, strecuram mereu marea idee a democrației evanghelice despre marea valoare a omului, despre dragostea în libertate etc. Toți cunoscuții din Sibiu mă știu ca pe un hotărât și rar adversar al filogermanismului în vremurile când făcea ravagii pe la noi. Sunt acuzat de legăturile cu prof. N. Crainic. Toți cei ce au citit «Gândirea» știu că articolele mele aveau caracter strict teologic, lipsind din ele orice element politic, orice tendință rasistă, fascistă sau antisemită. Cu ideile politice ale lui N. Crainic n-am avut nimic comun. I le dezaprobam public. Întâlnirile mele cu el erau la 2-3 ani odată în mod incidental, ca cu orice cunoștință în general. Nu m-am bucurat de nici un favor, de nici un rând scris măcar, cât a fost ministru. Am dus o viață retrasă, de om al cărții. N-am conturbat pe nimeni în gustarea beneficiilor politice. Singura mea pasiune a fost ridicarea nivelului Școalei ce o conduceam. Pentru aceasta am muncit până la epuizare, rămânând om sărac, pentru apărarea ei am cheltuit tact și grijă enormă. Mă retrag mulțumit că am reușit să rămân așa până azi și să o mențin cu acest prestigiu. Dumnezeu să o ocrotească de aici înainte. Devotat, Dr. D. Stăniloae, Sibiu, 7 februarie 1946” (Arhiva Bibliotecii Mitropoliei Sibiului, Fondul Bălan, Act. nr. 1035); în același an și-a început activitatea la Facultatea de Teologie din București.
3 iul. 1946: o nouă solicitare de demisie, adresată IPS Nicolae Bălan: „Înalt Prea Sfințite, Sfârșindu-se anul academic, pun din nou, în interes mai înalt la dispoziția I.P.S. Voastre, demisia mea din postul de conducere al Academiei teologice Andreiene, așa cum am făcut-o și în februarie 1946. Țin doar să fixez și în acest act ceea ce știe I.P.S. Voastră, P.V. Consiliu Arhiepiscopesc, seriile de absolvenți ai Academiei, opinia publică din Sibiu și lumea bisericească din țară, anume că: 1. În tot timpul celor 10 ani cât am îndeplinit slujba de rector al acestei înalte instituții de creștere a viitorilor părinți sufletești ai poporului, am avut ca normă permanentă să feresc din toate puterile instituția de orice subordonare a preocupărilor și idealurilor ei sfinte scopurilor politice, eu însumi ferindu-mă de orice colorare și angajare politică. 2. Acest timp coincide, spre mângâierea mea, cu ridicarea ei la cel mai înalt prestigiu spiritual și cărturăresc datorită desigur încrederii, sfătuirii și ajutorării ce mi-ați acordat tot timpul - lucru pentru care Vă mulțumesc cu recunoștință - dar cred că și unei munci neobosite din partea modestei mele persoane, căreia s-au adăugat și străduințele colegilor mei. Părăsind acest post nu fac urmașilor mei altă urare decât să mențină Academia Andreiană la nivelul pentru a cărui atingere mi-am dat și ultimul strop de putere. Rog pe I.P.S. Voastră să binevoiască a dispune să mi se rezerve proxima locuință convenabilă ce se va elibera în casele P.V. Cons. Arh., iar până atunci să mi se calculeze chiria cuvenită pentru locuința ce voi mai fi silit să o păstrez în Academie, ca să-mi recapăt astfel alocația lunară de chirie de circa 60.000 lei reținută de Minister și totodată să se evite orice părere că aș beneficia de ceva pe nedrept. Sibiu, 3 iulie 1946. Devotat, Dr. D. Stăniloae” (Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului, Dosar III, 390-1946, Act nr. 7502; rezoluția, pusă de IPS Nicolae Bălan, la data de 4 iul. 1946, avea umătorul text: „Prea Cucernice Părinte Rector, Văzând cererea de abzicere din postul rector al Academiei teologice Andreiane, de la 3 iulie a.c., binevoiți a cunoaște că am luat act cu aprobare de această demisie. Cei zece ani de conducere în calitate de rector al Academiei noastre formează o perioadă de înalt progres și de înflorire a acestei instituții datorită activității didactice și științifice precum și personalității culturale a P.C. Voastre. Pentru aceasta Vă exprimăm mulțumirile noastre. Vă rugăm totodată ca până la numirea noului rector să binevoiți a gira mai departe agendele de rector. Primiți...”).
28 ian. 1947: scrisoare de cerere a Păr. Dumitru Stăniloae către IPS Nicolae Bălan de a i se da scrisoarea canonică pentru continuarea activității la București: „În acest moment de despărțire, simt că este o datorie de conștiință să mulțumesc I.P.S. Voastre pentru încrederea ce mi-ați acordat-o tot timpul. Datorită ei m-ați instituit profesor la Academia teologică într-o vreme când nu reprezentam decât o speranță, iar mai târziu mi-ați încredințat misiuni din cele mai importante și mai pline de cinste. Faptul acesta, apoi aprecierea, sfatul luminat și bucuria sinceră cu care ați însoțit necontenit străduințele și succesele mele într-ale scrisului teologic, au alcătuit acea atmosferă spirituală care a stimulat cel mai mult lucrarea mea, pe care, din darul lui Dumnezeu și printr-o muncă neprecupețită, dezinteresată și închinată exclusiv sfintei noastre Biserici, am putut-o desfășura în tot acest timp. Dacă intrigile recente, pentru mine cu totul neînțelese și nejustificate, mi-au stânjenit activitatea, folosind chiar mijloace de natură să-mi distrugă însăși cariera și viața, știu că ele au întristat sufletul I.P.S. Voastre în aceeași măsură în care m-au mâhnit pe mine. De aceea, asigurând pe I.P.S. Voastră că nu voi uita nici un act și nici un cuvânt prin care ați promovat activitatea mea de la Sibiu. Vă rog să ajutați cu rugăciunile I.P.S. Voastre ca activitatea mea să fie și pe viitor spornică, iar viața să nu fie ocolită de bunul Dumnezeu” (Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului, Dosar III).
10 febr. 1947: scrisoare a IPS Nicolae Bălan către Petru Groza: „...Am ezitat mult de-a face acest pas, pentru că era plin de ingratitudine față de un profesor distins, de un teolog de rar talent și de un bărbat respectat de tot clerul Bisericii noastre. Am făcut schimbarea cu suflet îndoit, dar văzând consecințele ei de astăzi, Vă mărturisesc că regret a o fi făcut: părintele Dumitru Stăniloae a plecat de la Academia teologică Andreiană, lăsând un gol pe care un altul nu-l poate umplea. Tot clerul nostru cu mine în frunte regretă această pierdere ce o îndurăm prin plecarea de la noi a părintelui Dumitru Stăniloae. Din cazul acesta scot concluzia că nu este bine să se amestece bărbații politici în asemenea chestiuni și nu este bine nici să asculte conducătorii Bisericii de asemenea inmixtiuni” (cf. ciorna acestei scrisori, care se regăsește în: Arhiva Bibliotecii Mitropoliei, Fond Bălan, Act. 1130, pp. V-VI).
11 febr. 1947: răspuns al IPS Nicolae Bălan către Păr. Dumitru Stăniloae: „Prea Cucernice Părinte, Văzând cererea din 28 ian. a.c., de renunțare la catedra de Dogmatică de la Academia teologică Andreiană și de binecuvântare de a trece ca profesor la Facultatea teologică din București și a face parte din clerul Mitropoliei Ungro-Vlahiei, binevoiți a cunoaște că am luat act cu aprobare de cererea făcută. În același timp, exprimăm mulțumirile noastre pentru activitatea dezvoltată ca distins profesor și educator, autor în domeniul problemelor și al dificultăților acestei epoci (...ilizibil), aducând soluții în duhul lui Hristos și cu mijloacele Bisericii Lui. Noi însoțim cu regrete plecarea P.C. Voastre din mijlocul nostru, unde V-am prețuit ca pe un ales colaborator al Nostru și al corporațiilor de la conducerea Bisericii noastre, dar ne consolează convingerea că oriunde Vă veți găsi, activitatea P.C. Voastre va fi spre cel mai mare folos al sfintei noastre Biserici. Arhiepiscopia noastră se felicită că V-a avut bursier și V-a oferit teren de muncă și de validitare și speră că și de aici înainte veți păstra legăturile cu ea. Primiți P.C. Părinte, deodată cu arhiereasca binecuvântare, asigurarea alesei noastre prețuiri și părintești afecțiuni. Nicolae” (Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului, Dosar III, Act nr. 1355).
12 febr. 1947: IPS Nicolae Bălan vorbește despre Păr. Dumitru Stăniloae în cadrul Consiliului profesoral al Academiei Teologice din Sibiu: „Regret plecarea Părintelui Stăniloae prin care Academia Teologică pierde un profesor atât de distins, pierde Biserica de aici pe care a ilustrat-o prin activitatea sa literară și științifică și prin pildă de aleasă muncă de preot. Este unul dintre fiii mei duhovnicești despre care am convingerea că oriunde s-ar duce, va fi la înălțimea misiunii” (Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului, Dosar III, 390-1946, Act nr. 540).
1 aug. 1953: redactează, conform uaznțelor vremii și solicitării Departamentului Cultelor, un raport de activitate: „Raport de activitate pe anul universitar 1952-1953. Subsemnatul Stăniloae Dumitru, preot, având funcția de profesor la Institutul Teologic din București și ocupând catedra de Teologie sistematică de la cursurile de magistru în teologie, m-am născut în 16 Nov. 1903, com. Vlădeni, Raion Stalin, și sunt căsătorit cu Maria Stăniloae, născută Mihu, în com. Sura Mare, Raion Sibiu. Părinții mei, decedați demult, au fost țărani săraci, având cinci copii, rămași toți țărani, afară de subsemnatul. Soția mea este de asemenea fiică a unor țărani săraci, împreună cu alți opt frați, rămași unii țărani, alții muncitori calificați la diferite întreprinderi /C.F.R. - Sibiu, Gaz Metan - Sibiu etc./. Studiile le-am făcut la liceul din Brașov și la Facultatea de Teologie din Cernăuți, tot timpul având diferite burse. La aceste școli am obținut bacalaureatul, licența și doctoratul în Teologie. Funcționez în învățământul universitar din 1 Sept. 1929 până în prezent în mod neîntrerupt. Între 1 Sept. 1929 și 14 Ian. 1947 am funcționat ca profesor la Academia Teologică din Sibiu, iar de la 14 Ian. 1947 la Facultatea de Teologie din București,devenită d ela Decemvrie 1948 Institutul teologic din București. Până în Dec. 1947 n-am aparținut nici unei organizații politice. De la acea dată am făcut parte din Partidul Național Popular până la autodizolvarea lui în Ian. 1949. În anul universitar 1952-1953 am ținut cu studenții și cu magistranții Institutului teologic câte 12 ore săptămânal și anume 4 ore săptămânal /3 ore de curs plus 1 de seminar/ cu studenții an. IV,4 ore /3 ore de curs și 1 de seminar/ cu secția sistematică de la magistranți, an. II și 4 ore /3 ore de curs și 1 de seminar/ cu secția sistematică de la magistranți an. III. În cadrul orelor de curs am predat materia Teologiei dogmatice și simbolice prevăzută în programa analitică, iar în cadrul seminariilor am dat îndrumări bibliografice și metodologice pentru întocmirea de lucrări, am discutat lucrările studenților și magistranților și am prelucrat materia tratată la orele de curs. În afară de orele acestea, am ținut în fiecare săptămână câte două ore de consultații cu studenții și cu magistranții,dându-le îndrumări în legătură cu pregătirea examenelor și a colocviilor, a lucrărilor de seminar și de licență, cu misiunea lor viitoare preoțească și socială.La cursurile de îndrumare misionară și socială cu preoții, seria din Oct.-Dec. 1952 și cea din Ian.-Martie 1953, am ținut conferințele: 1. «Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului în comparație cu noua rătăcire catolică» și 2. «Învățătura creștină despre muncă», împreună cu seminariile legate de aceste conferințe, cu orele de supraveghere a pregătirii individuale a cursiștilor și cu orele duhovnicești, în total câte 8 ore la fiecare serie. Tot la aceste serii am făcut parte din colectivul de Liturgică, supraveghind și îndrumând pe preoți la sfintele slujbe, câte 27 ore la fiecare serie. La seria din Aprilie-Iunie 1953 am ținut conferințele: 1. «Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului în comparație cu noua rătăcire catolică» și 2. «Cultul ortodox în comparație cu celelalte culte», împreună cu seminariile asupra lor și cu deminariile de doctrină, total 8 ore. În cursul anului univ. 1952-1953 am ținut cu studenții anului IV și cu magistranții an. II și III secția sistematică colocviile de la semestru și examenele de la sfârșitul anului; de asemenea am făcut parte din comisia pentru examenele de licență ale absolvenților Institutului. Am mai făcut parte din comisia pentru examinarea preoților cursiști din seria Oct.-Decemvrie 1952, [în continuare, până la punct, textul dactilografiat este completat în hirograf, n.n.] care a durat 4 zile. Tot în cursul acestui an universitar am ținut în cadrul Institutului două conferințe pentru studenți: 1. «Despre înduhovnicirea preotului» și 2. «Evlavia tânărului teolog». Am mai ținut în fiecare lună câte o meditație studenților și preoților la Paraclisul Institutului la slujbele de seară. În răstimpul acestui an am publicat în revistele noastre bisericești următoarele studii: 1. «Formele și cauzele falsului misticism» /rev. Studii Teologice, No. 5-6, 1952/, în care am demascat și criticat o serie de manifestări morbide sau de rea credință în domeniul vieții religioase. 2. «Temeiuri dogmatice și duhovnicești pentru viața monachală de obște» /rev. Studii Teologice, No. 7-8, 1952/, în care am evidențiat marea prețuire ce-o acordă tradiția Ortodoxă vieții colective în sânul monachismului și cât de mult reprezintă viața de obște peste tot supremul ideal al creștinismului. 3. «Învățătura creștină despre muncă» /rev. Studii Teologice, No. 1/2, 1953/. Dacă aceste trei studii au un pronunțat caracter de actualitate socială, un alt studiu, intitulat: «Dumnezeeasca Euharistie în cele trei confesiuni» /publicat în rev. Ortodoxia, No. 1, 1953/, evidențiază unele din abaterile esențiale doctrinare ale papalității de la duhul creștinismului autentic, în tendința ei de a investi clerul cu tot mai multe privilegii de ordin spiritual ca bază a celor de ordin material și lumesc, pentru a crea din el o castă ridicată deasupra poporului. Am colaborat apoi la Cartea de Învățătură ortodoxă, apărută în cursul acestui an, în care am întocmit jumătate din partea dogmatică /circa 90 pag./. Ma menționez o recenzie asupra Cărții de Rugăciuni,a I.P.S.S. Patriarhului Iustinian /în rev. Bis. Ort. Rom., No. 2-3, 1953/. Din manifestările de altă natură în cadrul Institutului amintesc colaborarea la ziarul de perete, cu articolele [...]. București, 1 August 1953 [...] Preot Dumitru Stăniloae, Prof. la Institut. Teologic din București” (ff. 21-23 – Arhiva Facultății de Teologie Ortodoxă din București).
1958: publică lucrarea Teologia dogmatică și simbolică. Manual pentru Institutele Teologice, 2 vol. (împreună cu Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și Ioan Petreuță).
4 sept. 1958: domiciliul din București este percheziționat de Securitate.
5 sept. 1958, ora 4 AM: este arestat și dus la închisaorea din str. Uranus (București), unde va rămâne timp de o lună.
oct. 1958: este dus în închisoarea din str. Plevnei (București).
4 nov. 1958: începe procesul intentat de Securitate pe nedrept.
1959: este dus la Aiud; în acest an se naște nepotul Părintelui Stăniloae, Dumitru Horia Ionescu.
1961, toamna: este adus la București, urmând noi cercetări efectuate de Securitate.
mart. 1962: redus la închisoarea din Aiud.
15 ian. 1963: în urma decretului 5/1963, este eliberat din închisoare; este angajat pe un post de funcționar la Cancelaria Sf. Sinod: „A fost o vreme când lucram îpreună, în aceeași încăpere din incinta Antimului, pe un etaj căptușit cu cerneală. Ieșiserăm de la Ajud, așteptam să ne crească părul și scriam pentru reviste, măcar că încă nu aveam «drept de semnătură»: el, Stăniloae, trebuia să se iscălească nu-știu-cum, un pseudonim la adăpostul căruia își putea agonisi câțiva bănuți prentru el și familie. Atunci l-am văzut cum lucrează, și nu știam dacă trebuie să-l invidiez ori să-l admir. Mai-tânărul său coleg, învățat să-nvârtă de douăzeci de ori cuvântul în vârful condeiului, se surprindea fascinat de repeziciunea cu care Profesorul era în stare să aștearnă câteva zeci de pagini parcă dintr=o răsuflare, rând după rând, filă după filă, cu scrisul său aproape imposibil, urât, lăbărțat, dezordonat, eliptic, în desăvârșit contrast cu ordinea de cristal a unui intelect cosmic de-abia ghicit între două căpițe de hârtie. Rar câte-o ștersătură, tot atât de rară verificarea, din fugă, a unui citat patristic. Omul nu părea că mucezise cinci ani în pușcărie; totul într-însul se păstrase rotund și curat, într-un tezaur care nu mai putea fi memorie: era trăire. Ei da, când ajungi să-L trăiești plenar pe Dumnezeu, nu mai e nevoie să-L ții minte, că te ține El. Atunci, urmărindu-L pe Stăniloae cum scrie, am știut că există o febră a Duhului Sfânt: o învăpăiere a celor aleși de Domnul să-I tălmăcească-n cuvinte ceea ce scrisese El, tainic, pe nisip” (IPS Bartolomeu Anania).
oct. 1963: revine la Catedra de la Institutul Teologic din București.
– 1968: ține conferințe la Freiburg și Heidelberg, la invitația Prof. Paul Miron.
– 1969: conferință la Oxford.
– 1971: face parte din delegația Bisericii Ortodoxe Române la Vatican.
– 18-19 aug. 1971, Addis-Abeba: participă la comisia panortodoxă, alături de PS Antim Târgovișeanul.
3 iul. 1973: cerere de pensionare adresată PF Patriarh Justinian: „Prea Fericite Părinte Patriarh, Bunul Dumnezeu mi-a hărăzit să mă apropiu de vârsta de 70 de ani, pe care, cu ajutorul Lui sper să o împlinesc la 16 noembrie 1973. Mulțumindu-i că mi-a dat putere și prilej să-I slujesc, mai mult de 40 de ani, Lui, Bisericii Sale și poporului dreptcredinios român, ca dascăl de teologie, mereu însuflețit de voința de-a contribui la pregătirea unor preoți în duhul tradiției strămoșești, cu frică de Dumnezeu și cu dragoste de popor și de aspirațiile lui, Vă rog să binevoiți a dispune trecerea mea la starea de pensie, pe data de 1 octombrie 1973. București, 3.VII. 1973. Devotat, Pr. Prof. D. Stăniloae. Prea Fericirii Sale. Prea Fericitului Părinte Patriarh Justinian. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române” (Arhiva Facultății de Teologie Ortodoxă din București).
– 1973: publică traducerea: Μυσταγωγία τοῦ Ἁγίου Μαξίμου τοῦ Ὁμολογίτου (prima ediție).
9 oct. 1973: adresă a Departamentului Cultelor către Cancelaria Sf. Sinod: „Către Cancelaria Sinodului. - loco -. Urmare adresei Dvs. Nr. 11466/1973, vă facem cunoscut că suntem de acord cu numirea prof. pens. Stăniloae Dumitru ca profesor consultant pentru îndrumarea doctoranzilor la specialitatea «Teologia Dogmatică și Simbolică», începând cu data de 1 octombrie 1973. Susnumitul urmează să fie retribuit cu o indemnizație de 1000.- lei din bugetul de stat. Director Adj. (ss) Șef Birou, (ss)” (copie, adresă nr. 19568/1973 – Arhiva Facultății de Teologie Ortodoxă din București).
15 oct. 1973: adresă a Cancelariei Sf. Sinod către Institutul Teologic din București: „Urmare adresei Dvs. Nr. 1970/1973, vă aducem la cunoștință că Prea Fericitul Patriarh Justinian a aprobat ca P.C. Pr. Dumitru Stăniloae, care s-a pensionat pentru limită de vârstă pe data de 1 septembrie 1973, să fie angajat în acnul academic 1973/1974 ca profesor consultant pentru îndrumarea doctoranzilor în teologie la specialitatea Teologia Dogmatică și simbolică, cu plata din fondurile catedrei suplinită de P.C. Pr. Radu Dumitru. Departamentul Cultelor, prin adresa Nr. 19568/1973, a comunicat acordul cu numirea P.C. Pr. Prof. pensionar Dumitru Stăniloae ca profesor consultant, începând cu data de 1 oct. 1973, urmând să fie retribuit cu o indemnizație de 1000 lei din bugetul de stat. Anexăm, în copie, adresa Departamentului Cultelor Nr. 19568/1973. Consilier Administrativ, Pr. Const. Pârvuș Secretar, Pr. Tr. Valdman” (doc. are ștampila cu data de intrare în Inst. teol. din București: 16 oct. 1973; totodată are o rezoluție, scrisă de mână: „15.X.973. La Cons. profesoral și a P.C. Pr. D. Stăniloae ss.indes” – Arhiva Facultății de Teologie Ortodoxă din București).
20 nov. 1973: scrisoare de mulțumire către rectorul Institutului Teologic din București: „București, 20.XI. 1973. Prea Cucernice Părinte Rector, Vă mulțumesc pentru gândul bun ce mi l-ați trimis cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, printr-o telegramă, în numele Institutului nostru Teologic, al colegilor profesori, al personalului administrativ, al doctoranzilor și studenților. Vă rog să transmiteți aceeași mulțumire tuturor ostenitorilor din Institutul nostru Teologic, odată cu asigurarea celor mai alese sentimente de afecțiune și de prețuire. Urez Institutului nostru, de la Bunul Dumnezeu, tot ajutorul ca să formeze preoți din ce în ce mai buni Bisericii noastre și tot mai pilduitori cetățeni Patriei noastre, iar colegilor mari succese și ani îndelungați. Al Institutului și al P.C. Voastre devotat, Pr. D. Stăniloae” (Arhiva Facultății de Teologie Ortodoxă din București).
13 mai 1976: primește titlul de Doctor honoris causa al Universității din Tesalonic; cu acest prilej susține conferința cu titlul Lumina lui Hristos luminează tuturor.
2 iun. 1976: „Semiarul Teologic din Princeton. Princeton, New Jersey 08540. Oficiul președintelui. 2 iunie 1976. Rectorului Academiei Teologice, Biserica Ortodoxă Română, Intrarea Patriarhiei, nr. 9, București, 5, România. Dragul meu coleg, Profesorul Dr. Dumitru Stăniloae de la facultatea Academiei Teologice a fost recomandat pentru Premiul Fundației Templeton pentru Progresul Religiei. Am primit o scrisoare de sprijin, excelență, de la Profesorul Dr. István Juhász din Cluj-Napoca și știu că numirea Dr. Stăniloaie (sic!, n.n.) se bucură de o atenție deosebită. Ar fi foarte folositor dacă dumneavoastră ca Rector al Academiei Teologice mi-ați trimite o copie a scrierilor profesorului Stăniloaeie (sic!, n.n.) într-o altă limbă, afară de cea românească. V-aș întreba, în mod special, dacă a fost tradusă Dogmatica sa. Orice informație pe care ați putea să ne-o dați, în această problemă, va fi mult apreciată de mine și de ceilalți interesați în programul Premiului Fundației Templeton pentru Progresul Religiei. Cu mult respect, al dumneavoastră, James I. McCord” (doc. poartă următoarea rezoluție, nesemnată: „Pr. Prof D. Stăniloae este rugat să întocmească un memoriu de activitate: a) studii. b) activitate didactică și științifică în țară și peste hotare. c) lucrări și studii publicate în țară și peste hotare”) (Arhiva Facultății de Teologie Ortodoxă din București).
– 1978: publică traducerea: Ἁγίου Μαξίμου τοῦ Ὁμολογίτου Φιλοσοφικὰ καὶ θεολογικὰ ἑρωτήματα (prima ediție).
1978: publică lucrarea: Teologia Dogmatică ortodoxă pentru Institutele Teologice, 3 vol.
19-23 nov. 1979, Glosar (Germania): participă la prima întânire a dialogului bilateral dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică din Germania (tema întâlnirii: Sfânta Scriptură, Tradiția și mărturia de credință) și susține primul referat principal, cu titlul „Sfânta Scriptură și tradiția apostolică în mărturisirea Bisericii”; cu acest prilej este luată hotărârea de a fi tradusă în limba germană Teologia Dogmatică Ortodoxă scrisă de Păr. Dumitru Stăniloae.
– 1979: publică lucrarea Die Eucharistie als Quelle des geistlichen Lebens.
– 1980: primește premiul Dr. Leopold Lucas al Facultății de Teologie din Tübingen.
– 1980: publică lucrarea Theology and the Church
24-26 oct. 1980, Iașiparticipă la cea de-a doua întâlnire în cadrul dialogului bilateral dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică din Germania (tema întâlnirii:  Tainele Bisericii în Confessio Augustana și în mărturisirile de credință ortodoxe din sec. 16-17) și susține referatul cu tema „Sfintele Taine în Mărturisirea de la Augsburg în concepția luterană de azi și învățătura ortodoxă”.
– 1981: primește titlul de Doctor honoris causa al Institutului ortodox Saint Serge din Paris; primește, la Londra, distincția Crucea Sf. Augustin din Canterbury.
– 1981: publică lucrarea: Teologia morală ortodoxă pentru Institutele Teologice, vol. 3.
28 mai - 3 iun. 1982, Hüllhorst (Germania): participă la dialogul bilateral dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică din Germania (tema întâlnirii: Pocăința și Spovedania în credința și viața Bisericilor noastre și importanța lor pentru înnoirea și sfințirea creștinilor) și susține referatul principal cu titlul „Înnoirea și sfințirea credincioșilor prin Taina Spovedaniei, după învățătura Bisericii Ortodoxe, pe baza Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții”.
– 30 iun.-6 iul. 1982, München: participă la cea de-a doua întrunire a Comisiei mixte de dialog ortodox-romano-catolic
– 1982: primește titlul de Doctor honoris causa al Universității din Belgrad.
– nov. 1982: conferințe în New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington.
15 nov. 1983: „2781. 15 nov. 83. Prea Fericite Părinte Patriarh, Cu adâncă smerenie supunem aprobării Prea Fericirii Voastre cele ce urmează, La data de 16 noiembrie 1983, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, fost titular al catedrei de Teologie Dogmatică și Simbolică, a împlinit vârsta de 80 de ani. Având în vedere că P.C. Sa a funcționat ca profesor în cadrul Institutului nostru timp de un sfert de veac și ținând seama de activitatea de excepție pe care a depus-o în slujba Bisericii noastre și a învățământului teologic universitar, respectuos supunem aprobării Prea Fericirii Voastre propunerea Consiliului profesoral al Institutului ca P.C. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae să fie sărbătorit în mod festiv în ziua de 19 noiembrie 1983. Ai Prea Fericirii Voastre devotați și supuși, Rector + Vasile Târgovișteanul, Episcop Vicar patriarhal. Prorector, Pr. Prof. Dumitru Radu. Secretar Șef, Virgil Ionescu. Prea Fericirii Sale. Prea Fericitului Părinte Iustin. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române” (Arhiva Facultății de Teologie Ortodoxă din București).
1985: publică lucrarea: Orthodoxe Dogmatic, Bd. 1.
– 6-11 mai. 1985, Techirghiol: din motive de sănătate nu poate participa la cea de-a patra întâlnire din cadrul dialogului Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Evanghelică din Germania; în cadrul acestei întruniri este prezentat, de către Prof. Jürgen Moltmann, vol. 1 al Dogmaticii tradus în limba germană și publicat prin colaborarea unei edituri romano-catolice și a uneia protestante.
– 1986: publică lucrarea: Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă.
– 1989: publică traducerea: Μυσταγωγία τοῦ Ἁγίου Μαξίμου τοῦ Ὁμολογίτου (a 2-a și a 3-a ediție).
– 1990: primește titlul de membru corespondent al Academiei Române.
– 1990: publică lucrarea: Orthodoxe Dogmatic, Bd. 2 și Gebet und Heiligkeit.
– 1990: publică traducerea: Ἁγίου Μαξίμου τοῦ Ὁμολογίτου Φιλοσοφικὰ καὶ θεολογικὰ ἑρωτήματα (a 2-a ediție).
10 sept. 1991: primește, prin vot secret, titlul de membru titular al Academiei Române
12 sept. 1991: este emis carnetul de membru titular al Academiei Române
– 1991primește titlul de Doctor honoris causa al Universității din Athena; publică lucrările Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu și Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos.
– 1992: primește titlul de Doctor honoris causa al Universității din București apoi pe cel de membru titular al Academiei Române.
– 1992: publică lucrările: Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și mistica și Reflexii despre spiritualitatea poporului român.
– 1993: publică lucrările: Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Poziția domnului Lucian Blaga față de creșinism și Ortodoxie (ediția a 2-a), Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama (ediția a 2-a), Ascetică și mistică creștină sau teologia vieții spirituale (cursul ținut în facultate), Iisus Hristos lumina lumii și îndumnezeitorul omului, Sfânta Treime sau la început a fost iubirea și Iisus Hristos sau restaurarea omului.
– 1993: publică traducerea: Cele 5 cuvântări teologice ale celui între Sfinți Părintelui nostru Grigorie de Nazianz.
4 oct. 1993, seara: Păr. Dumitru Stăniloae adoarme în Domnul rostind cuvintele: „...Să ieșim de aici! Să ieșim de aici! Să ieșim de aici! Să ieșim de aici!... Scoate-ne de aici, Doamne!... Scoate-ne de aici! Nu mai vrem să rămânem aici! Nu mai vrem să rămânem aici! Nu mai vrem să rămânem aici!... Doamne, scoate-ne de aici!... Vorbim despre Tine, Doamne!... Vorbim pentru Tine, Doamne!... Vorbim pentru Tine, Doamne!... Vorbim pentru Tine, Doamne!... Vorbim pentru Tine, Doamne!... Plini de har și de adevăr ne sculăm din somn, nu mai suntem în somn... Maica Domnului, să ieșim de aici!... Hai să ne sculăm!... Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici!... Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici!... Nu mai vrem să rămânem în somn!... Până când să rămânem?... Până când să rămânem?... Până când să rămânem?... Nu mai vrem să rămânem aici!... Nu mai vrem să rămânem aici!... Plini de har și de adevăr!... Vai, vai, vai!... Vai, vai, vai!... Vrem să ne sculăm!... Plini de har!... Avem și noi haine!... Avem haine!... Doamne!... Plini de har și de adevăr!... Plini de har și de voința de a vorbi, și de cuvântul adevărului!... Vorbim despre Tine, Doamne!... ...Cu voința... Plini de har și de adevăr!... Hai!... Hai!... Hai!... Plini de har și de adevăr!... Hai!... Hai!... Hai!... Hai să ne trezim!... Hai să ne sculăm!... Hai să vorbim!... Haide, Doamne!... Hai!... Hai!... Hai!... Hai să vorbim!... Haide Doamne!... Hai!... Hai!... Hai să vorbim!... Hai!... Haide, Doamne!... Hai să vorbim!...”.
– 1993: apare traducerea: Sf. Dionisie Areopagitul, Opere complete.
– 1995: apare lucrarea: Orthodoxe Dogmatic, Bd. 3.
– 1997: apare lucrarea Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie (ediția a 3-a).
– 1998: apare lucrarea Ortodoxie și românism.
– 1993: apare traducerea: Sf. Maxim Mărturisitorul, Mystagogia. Cosmosul și sufletul.
2004: apare lucrarea: Națiune și creștinism.
– 2005: apare lucrarea O teologie a icoanei.
2012-2013: apare, la Patriarhia Română, Opera omnia.

 

Adresăm mulțumiri în mod special familiei, dnei Lidia Ionescu Stăniloae și dlui Dumitru Horia Ionescu pentru informațiile și documentele puse la dispoziție, ca și pentru punerea în contact cu diverse persoane care l-au cunoscut și au fost apropiate de Păr. Dumitru Stăniloae. Mulțumim și dnei Elena Solunca de la Academia Română pentru ajutorul acordat în direcția recuperării unor date exacte și documente despre Părintele Stăniloae.

 

Bibliografie și surse:

documente din arhiva familiei (dna Lidia Stăniloae și dl Dumitru Horia Ionescu).

– documente din Archiv der Ludwig-Maximilians-Universität München.
– documente Academia Română
Lidia Ionescu Stăniloae«Lumina faptei din lumina cuvântului». Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Ed. Humanitas, București, 2000.

Virginia Popa, Părintele Dumitru Stăniloae. Bio-biografie, Ed. Trinitas, Iași, 2004, pp. 11-15.

Pr. Adrian Gabor, „Aspecte din activitatea părintelui profesor dr. Dumitru Stăniloae la Institutul Teologic din București”, în: Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea din București, Ed. Universității din București, București, 2004, pp. 377-398.

– Pr. Viorel Ioniță, „Contribuția Părintelui Dumitru Stăniloae la dialogul ecumenic”, în: Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea din București, Ed. Universității din București, București, 2004, pp. 87-93.
Pr. Mihai Săsăujan, „Părintele Dumitru Stăniloae - Fragmente biografice sibiene”, în: IPS Laurențiu Streza, Jürgen Henkel, Gheorghe F. Anghelescu (eds.), Dumitru Stăniloae (1903-1993). Teologie românească de dimensiune europeană, Ed. Schiller Verlag, Sibiu, 2007, pp. 111-129.
– Pr. Cătălin Palimaru (ed.), Părintele Dumitru Stăniloae, teolog al profunzimilor, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2012.